i love the peace.and i love the war.I love the seas.and I love the shore.

But she doesn't see, therefore you spoil
You trick, you fall
Run up in raw
You love her, with all your heart
Every vein, every vessel
Every bullet lodged
With every flower that you ever took apart
She said- that she would give you greatness
Status, placement above the others
Your face would grace covers
Of the magazines of the hustlers
Paper, the likes of which that you had never seen
Her eyes glow green with the logo of your dreams
The purpose of your scene
The obscene obsession for the bling
She would be your queen
You could be her king
Together, she would make you cool
And you would both rule, forever
And you would never feel pain
And never be without pleasure, ever, again
And if the rain stops
And everything's dry
She would cry
Just so you can drink the tears from her eyes
She'll teach you how to fly
Even cushion your fall
If your engines ever stall
And you plummet from the sky
But she will keep you high
And if you ever die
She would commission monuments on her bosom
To hum
Or maybe she'd retire as well
A match made in Heaven set the fires in Hell

edge of desire

Dear number 39,
I just wanted to say thank you.I had a really long day. Actually, i've had a few months worth of them, to be honest.So when I came into the deli I was thinking hard about leaving Manhattan.But then I told myself if at least one stranger could show me some tiny shred of kindness..it would mean I should stay.And suddenly there you were.Talking with me.Looking me in the eye. Smiling at me like you meant it.Anyway i just wanted you to know if felt really good. And thanks to you i'm staying right where I am.

yours, number 40

experience is a brutal teacher, but you learn. My God, do you learn

asta n-are nicio legatura cu starea mea de acum dar suna atat de bine.
e amuzant cum toata lumea spune "o sa fie bine cu timpul" da' asta nu pare sa te faca niciodata sa te simti mai bine. pentru ca in momentul ala e rau, si daca e rau crezi ca n-o sa fie bine niciodata. and then time goes by and you find yourself saying the same damn thing.
si ce e si mai amuzant e cat e de adevarat. cum situatiile care cu ceva timp in urma ti se pareau de nesuportat acum ti se par calme, linistitoare chiar. cum dezvoltam o imunitate la cuvinte si priviri care obisnuiau sa ne roada pe dinauntru, cum devenim din ce in ce mai pasivi si mai greu de doborat. pasivitatea asta e tricky though. iti intorci privirea un minut si te trezesti ca ai pierdut.ai pierdut momente si sentimente pe care nu ti-ai permis sa le traiesti pentru ca erai prea ocupat sa fii pasiv.
but fortunately this is not the case. aici e vorba de o imunitate pur pozitiva, de siguranta ca no matter what, o sa fie bine intr-un final. si daca nu e bine, evident nu s-a terminat.si nu te mai ating nimicuri, nu te mai enerveaza inutilitati. si sunt efectiv clipe cand zambesti si iti dai seama ca ce te face sa zambesti acum probabil te-ar fi durut cu ceva timp in urma. si zambesti si mai tare cand realizezi asta. si zambesti ca nenorocita asta de vreme te-a udat din cap pana in picioare in 10 minute. si zambesti ca ai racit ca naiba si nu poti sa respiri. si zambesti ca vezi un episod dintr-un serial oarecare. si zambesti ca stii ca la 2 pasi sunt niste oameni care o sa fie intotdeauna acolo pentru tine. si zambesti ca after all, we're all the same.

si probabil zambesc si pentru tine

La casa no se reclina sobre la tierra, sino sobre una mujer.

birds sing after a storm. so why shouldn't people feel as free to delight in whatever sunshine remains to them?

peace.

ma scarbeste ipocrizia. noroc ca am metoclopramid.

pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor,
pentru ca merg pe strada drepte cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un manic,
pentru ca trec cu curaj peste toate servitutiile anatomiei lor delicate,
pentru ca in pat sunt indraznete si inventive, nu din perversitate ci ca sa-ti arate ca te iubesc,
pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta,
pentru ca poarta tot felul de zdranganele pe care si le asorteaza dupa reguli complicate si de neinteles,
pentru ca isi deseneaza si isi picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat,
pentru ca se trag din fetite,
pentru ca joaca sah, wist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga,
pentru ca au un fel de a rezolva probleme care te scoate din minti,
pentru ca au un fel de a gandi care te scoate din minti,
pentru ca iti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie,
pentru ca au din cand in cand mici suferinte si atunci iti dai seama ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine,
pentru ca sunt extraordinare cititoare pentru care se scriu 3 sferturi din poezia si proza lumii,
pentru ca nicioada nu ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat,
pentru ca iau viata in serios,
pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate
pentru ca daca nu e supus niciunei hormonizari, embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie
pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata cand timp de o ora rontaie biscuiti si pun ziua la cale
pentru ca sunt femei,pentru ca nu sunt barbati, nici altceva
pentru ca din ele ati iesit si in ele va intoarceti si mintea voastra se roteste ca o planeta greoaie numai si numai in jurul lor

contrary to popular belief

the perfect connection with an imperfect person.
it's just one of those days you realize a bad choice you made in the past is still haunting you in the worst way possible, limiting your freedom, denying your wishes, making you hate it every day more. and i guess that's all there is.and i'm sorry for that. i'm sorry to the core of my thoughts.
it could have been beautiful.
it could have been something worth the trouble.