-it's like an adiction.It like...
-really good drugs?
-no, it's like Vindaloo curry.
-ok..sure
-really really hot indian curry they make with red chilli peppers.
-i didn't think it was adictive
-you're abrasive and annoying and come out way too strong like...Vindaloo curry.And when you're crazy about curry, that's fine.But no matter how much you love curry if you have too much of it it takes the roof of your mouth off.And then you never wanna see curry for a really really long time. But you wake up one day and you think:"god, i really miss curry." You're a jerk!


irational and crazy but we go though it all because we all need...curry.

eram in autocar.ieri. nu aveam playeru care sa-mi cante gandurile deci mintea imi era ratacita undeva departe, intre siguranta si teribilism.eram partial plictisita si scarbita de acelasi drum...autostrada, centura, dealuri, centura, valea oltului, acasa.si cum stateam eu in egoismul meu si purtam un dialog imaginar am vazut cea mai trista imagine pe care ochii mei o puteau vreodata percepe. un copil. maxim 4 ani. fata complet desfigurata de arsuri..mainile la fel.inainta tinandu-se de scaune cu manutele mici,rosii, cu degetele arse si cu un bandaj rosiatic pe barba.a trecut pe langa mine si mi-a zambit. l-am privit adanc in ochi si i-am facut cu ochiul. nu de bucurie. de amiratie pentru curajul cu care m-a privit,de compasiune pentru cosmarul prin care a fost nevoit sa treaca,de speranta pentru lumina si caldura din ochii lui. m-am sprijinit de geam si am plans.am plans incet si tacut.am plans pentru un copil a carui viata nu o cunosc, dar stiu cum o sa fie de acum inainte. pentru un copil inocent care n-o sa fie tratat niciodata egal. pentru un copil care inca spera, se bucura si zambeste. pentru un copil care are curajul sa-si arate sufletul. pentru un copil care ne poate da tuturor o lectie despre ce inseamna sa fii om, despre legatura pe care se presupune ca o avem cu totii, despre esenta, despre interior si speranta.pentru un copil care transmite mai mult decat putem duce.

cand a coborat mi-a facut cu mana....

-a batut cineva?
-da.cineva a batut.
-cine a batut?
-eu a batut.
-da.asa e. tu ai batut.
-sa mai bat o data?
-n-are niciun rost.
si asta din doua motive.
mai intai pentru ca eu ma aflu de aceeasi parte a usii cu tine
si al doilea, pentru ca inauntru e atata larva ca n-o sa te auda nimeni.
-incurcata treaba.si atunci cum sa fac ca sa intru?
-ar avea rost sa bati daca usa ar fi intre noi.
asa de pilda, daca tu ai fi inauntru si eu afara, ai bate, eu ti-as deschide, si ai putea sa iesi.
-si atunci cum sa fac ca sa intru??
-ti-am spus ca n-are niciun rost sa bati, de vreme ce eu sunt aici.
si eu sunt aici si devreme si tarziu.
-si atunci cum sa fac ca sa intru?????
-trebuie neaparat sa intri?
-la asta nu m-am gandit.
-atunci mai gandeste-te.
eu am timp. voi sta aici si marti, si martie, si diseara tot aici am sa fiu.
-si atunci eu ce sa fac??
-te priveste.
-cine ma priveste?
-cred ca ducesa.am zarit-o la geam.

DA!

Eu sunt o fetita, ma cheama Alice
si unchiul meu Charles, o carte a scris
Da' eu inca-s mica si nu stiu precis
Aievea sunt toate sau vis?
:X


Povesti pentru copii - Alice in tara minunilor
Asculta mai multe audio Diverse

iubim barbatii din zara. nu stim cine ii alege, nu stim cum ii alege, cert e ca suntem extrem de recunoscatoare acelui cineva. deci da, iubim barbatii din zara.

mai scriu cate ceva intrucat in momentul de fata as face absolut orice sa nu invat.as merge si la cules de porumb.i-as lua un interviu don'shoarei Hannah montanah, in loc sa il citesc pe Beleiu.
asadar, in ultimele hmm...4 zile am constatat asa:
-nu stiu cum, dar mereu uit laptele si untul afara. cand imi aduc aminte, deja e prea tarziu pentru lapte
- uit din ce in ce mai multe lucruri care nu ma intereseaza in mod special. cred ca am omorat florile. dede n-o sa fie prea multumita, dar ma iubeste prea mult sa se supere. sunt doar flori. si trebuia doar sa le ud. la dracu.
-sunt incapabila sa fierb paste. dar fac o pasta de paste revolutionara 8-)
mi-am terminat gandurile si inca incerc sa-l ignor pe beleiu.
ah, am mai constatat ca certurile cu ai mei se raresc considerabil cand nu sunt acasa.asta trebuie bagat la cap.si brusc frazele: doamne andra, da' n-ai inca 5000 de tricouri?! se transforma: pupe, sunt in oras si am vazut...... si brusc zambesc ca pisica din alice in wonderland.
vai da, alice. vreau discul cu alice. il vreau din nou.si familia chit-chit. dar pentru discul cu alice as face orice. "unchiule, te rog, spune-mi o poveste. ce poveste? o poveste care sa ma adoarma." "A fost odat` un crocodil, Care intra tiptil-tiptil, Să pescuiască peşti din Nil, În toiul lunii lui april”. le vreau inapoi.ma fac fericita.

ma duc ca ma bombane beleiu
pace copii

fara titlu

Ofer recompensa pentru batoanele Kiss cu capsuni/banane pe care le mancam in generala. Nu gasesc poze si am vaga impresie ca au disparut cu totul de pe piata, dar eu ofer recompensa:> personalizata chiar:>

cerc inchis

am ajuns din nou aici, atatea lucruri s-au schimbat si nimic nu e diferit. aceeasi greutate e aerului, aceeasi perspectiva, acelasi intuneric si acelasi soare, aceiasi oameni pe strada, aceeasi graba, acelasi stres, aceleasi sinapse care odata ce se produc iti umplu mintea pana la refuz si faptul ca incerci din rasputeri sa le eviti le face inevitabile. acelasi vant care iti dezgoleste teama.aceeasi camera.aceeasi cafea uitata langa tastatura.acelasi pat.aceeasi speranta. doar mintea care sa le constientizeze e alta.
am crezut, am sperat, am decis, m-am razgandit, mi-am imaginat, am visat,am stiut,am vazut,am simtit, am re,(re)-redecis.am invatat.mi-am bagat mintile-n cap.

p.s. eu o sa fiu cea care fara motiv o sa te certe (asta pentru ca ascult acum melodia.)
p.p.s. si intrebarea vietii mele: care e viteza fericirii?