it was december
Si cateodata renunti la lucruri..la idei, la persoane..la momente care stii ca n-o sa ne mai intoarca niciodata. Renunti pentru alte lucururi, idei, momente..mai bune sau mai rele, asta nu prea conteaza. Important e ca deja ai renuntat la ce era inainte totul. Si nu stii cum ar fi fost, nu stii ce ai ratat, nu stii de ce ai fost scutit. Nu stii daca a meritat, nu ai certitudinea unui final fericit. Te avanti in nestire cu pasi orbi si multa speranta. Sa speram ca e de ajuns. Si ce se intampla daca nu e de ajuns? Cine te asigura ca merita? Ca n-o sa te gandesti cu regret la momentul cand ai inchis usa din exterior? Cine te asigura ca mergi spre destinatie si nu spre sfarsit? Nu stii...si probabil ca nu o sa o stii decat atunci cand e prea tarziu. Cand deja ori ai pierdut ori ai castigat totul. Cine e nebun sa riste atat? Cine e atat de nebun incat sa-si agate sufletul deasupra prapastiei de un fir de speranta? Sa-si arunce credinta in vant si optimismul in mare... sa creada ca lumea e pentru toti si raiul suntem noi... cine e atat de naiv?
Si intorci capul si deschizi din nou cartea.....
mai e mult pana departe?
Si intorci capul si deschizi din nou cartea.....
mai e mult pana departe?
1 Comments:
O dilema, nu-i asa?:)
Superb, oricum...
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home