Dear self,

i keep my head from getting lazy.
i just can't wait to get back home.

de cand nu ne mai bucuram pentru prezent?de cand ne petrecem timpul scazand trecutul din viitor?de cand tot ce a mai ramas din optimism e realitatea?
mi-e dor de acasa. mi-e dor de soarele de acolo. e altul. mi-e dor de caldura de acolo, de apa, de zambetele, de praful, de lumina, de nisipul, de speranta, de credinta, de oamenii, de iluziile, de naivitatea, de ingenuitatea, de puritatea, de sinceritatea, de cerul de acasa. mi-e dor pana si de masina care era sa ne calce (ne= me+1). mi-e dor de pasii de pe mijlocul drumului. mi-e dor de drumul spre casa. mi-e dor de rasetele incontrolabile. mi-e dor de gafe. mi-e dor de ei.

de cand am ajuns sa credem ca nu putem?cine spune ca nu putem? cine sunt ei, sa ne spuna ce putem si ce nu? de cand am ajuns sa ne dam batuti?
de cand fericirea e perfecta? de cand perfectiunea e tangibila? de cand ne dorim sa o atingem? nu ne dorim. o sa ne pierdem in incercare. o sa ne pierdem speranta, iluziile. o sa ne dezbracam de optimism. o sa ne aruncam gandurile odata cu fiecare esec. o sa ne ratacim printre deziluzii.o sa ne rupem de credinta. credinta in noi. in tot.miraj.

cui ii pasa ce primim? noi stim ce dam. stim ce apreciem. stim ce incercam. ne cunoastem subiectivitatea si ne stim slabiciunile. stim ce gandim si stim ce am facut. stim ce iertam, ce ocolim, ce ignoram.stim la ce intoarcem capul si stim la ce intindem mana. stim ca asta e de ajuns.


so just take me home,
where the mood is mellow
where roses are grown,
M&M's are yellow.

yours,
Abey.