la multi ani tie >.<

topul a fost cam asa:
1.dragosh a.k.a. broaska juridica (dar asta doar pentru ca e un om ocupat domne, care are nevoie de odihna.vedeti voi cum e cand va faceti mari. glumesc broscoi>:D<)
2. la o egalitate perfecta frate si de o punctualitate de invidiat, zau asa, 00:00 cosi&kuki. cosi, niciodata n-ai fost mai punctuala honey:X. kukiiii:>..da-i cu decizia.
3. cred ca bogdan:-?

am auzit azi pe strada a tipa care vorbea la telefon si zicea ceva de genul: am mai facut chestie dinasta in Sibiu. Am intors capul dupa ea si am zambit.

sa cobori la nabucului si sa mergi pe jos pana pe margeanului nu e o idee asa buna. dar macar poti respira.

honestly now, who needs tomorrow?

p.s. la multi ani tie?

can you wait forever if time is all it takes?

edit: rascal flatts -stand
rascal flatts -every day
mia- hallelujah (OTH)
haley -feel this
one republic -all fall down
Scouting for Girls - she's so lovely
citizen cope -mandy

everlasting

once again, how can you know you're doing what you're suppose to do?

Quote: "that poor little girl never stood a chance"

gone in 60 seconds and Wonderwoman

Nu degeaba se numeste Ciudad de Los Angeles.Nu degeaba e faimos.Merita toti banii:))
Ma trezesc luni dimineata.devreme. mai tarziu decat ar fi trebuit, dar totusi devreme. Trebuie sa mentionez ca din Rahova ori iesi la ora 7 fara un sfert, ori nu mai iesi pana la 10.your choice. Eh, se intampla sa fie 8 jumate. Great, i said to myself. Nicio sansa cu vreun mijloc de transport in comun plin pana la refuz de pensionari cu chef de plimbari, asa ca imi bag picioarele si ma urc intr-un taxi.
-La FacVltatea de Drept, Kogalniceanu. -Vai , dar asa devreme..bla bla bla, conversatie tipica de taximetrist, fara sa fie totusi libidinos/manelar/cocalar sau vreo specie bipeda scarboasa. Normal omu', la vreo 40 de ani, carunt si cu inceput de chelie. Familist convins dupa mutra. Porneste omu', o ia pe niste stradute ca sa mai ocolim aglomeratia, stradutele blocate si ele pentru ca, evident, nu era primul care le descoperise. Si deja imi calculez ca o sa mai fac cel putin 45 de minute pana la scoala, ma bosumflu si ma adancesc in scaun. Si ce vad frate? Scoate nenea 1 RON, deschide geamul..(tine banii in mana intr-un mod subtil ca inainte de vreo tranzactie dubioasa) accelereaza si face brusc dreapta, se deschide poarta unei fabrici, intinde mana si da banii portarului din viteza. Eu, quasi-stupefiata (a se citi CVasi), fac ochii mari cat cepele si tac. In timp ce traverseaza in tromba curtea fabricii, dreapta, stanga, dreapta iar,alei inguste printre cladiri inalte, curbe stramte si o atmosfera de ghettou, se uita strengareste la mine si zice zambind: -Aici e "dispari in 60 de secunde"! Ma bufneste rasul instant. Singurul lucru la care ma gandeam in timp ce demaram cu paru fluturandu-mi era ca omul se uita la filme bune (imi placea parul angelinei :-?). Iesim din curtea fabricii la cateva sute de metri de portiunea care se blocheaza in fiecare dimineata, over and over again, si vad in spate, in zare un 226, plin de pensionari probabil:In your face!
Uite asa am ajuns la facultate in 15 minute la ora 8 jumate dimineata. A doua zi nu l-am mai gasit pe nene la coltul strazii. that dude was cool. il declar taximetristul meu preferat. declaratia e irevocabila.

p.s.despre wonderwoman nu mai am chef sa scriu acum dar e memorabila. emblematica pentru acest cartier rezidential.

chaos

i need a Pause button.
and coffee...a lot of coffee.. (=> tahicardie => puls=120)

and another Pause button. a FAST FORWARD button for god's sake.
at wits' end..am ajuns sa ma exprim din smiley-uri.. trist.
gone crazy, dancing with the spoon.
me-not likey. me-not want dis shit.not now.not ever. me over-tired.
gambe-dor.tare.kkt => Mg+B6.

i almost puked the letters.

=>back to study. =>functionarii publici au dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente. really, do I look like I care?:


8-)
8-)
8-) (am ametit)

sibiu.2007.

Ma ridic si imi caut din priviri telefonul. Ceasul digital arata 5:07. E cinci dimineatza si eu am stat pana acum sa termin cartea. Brusc, ma cuprinde un soi de panica amestecata cu mustrare de constiinta. “Nu trebuia sa stau atat”..apoi imi dau seama de absurditatea gandului. Ma cuprinde o liniste interioara si imi dau seama ca am dreptul sa-mi permit sa pierd o noapte citind. Am dreptul sa-mi pierd chiar mai multe, si toate daca vreau, facand ce imi face placere. Nu exista nicio regula care sa interizca sa-ti traiesti viata dupa bunul plac. Somnul noaptea si munca ziua e doar o conventie nescrisa a oamenilor ca sa fim toti la fel, si sa ne incadram in acelasi cerc limitat.Incep sa ma simt de-a dreptul multumita de mine. Mereu am fost de parere ca scopul vietii e fricirea, dar nu fericirea pe care o consiera altii potrivita pentru tine, nu acea fericire izvorata din admiratia celorlalti fata de cariera, viata personala, etica sau moralitatea ta.Ci acea fericire care vine dinlautrul fiintei umane, si care iti aduce cate un zambet pe fata in fiecare zi, fericirea care te face sa iubesti viata si sa te agati de ea cu toate puterile.
Ma ridic si deschid larg geamul,si privesc linistea de afara. Trag adanc aer in piept si am impresia ca sunt martora unui lucru sacru. Orasul e atat de linistit noaptea. Fara agitatie, imbulzeala, injuraturi, tipete, certuri, egoism, suferinta, lacrimi. E ca o fiinta umana privita in toata puritatea ei: calma,senina, linistita. Doamne, ce fericit e orasul noaptea! Stau si ascult tacerea. Las geamul deschis sa intre racoarea in camera, sau poate vreau sa simt fericirea mai de aproape, si ma asez in pat. Adorm cu un zambet linistit pe fata, si cu vechiul ursulet in mana dreapta. Sunt un copil.
Ma trezesc a doua zi dimneata si primul lucru pe care imi cad ochii e lapopul. De multe ori am vrut sa scriu, dar ceva m-a oprit de fiecare data. Un fel de teama ca, desi in mintea mea toate gandurile mele par atat de profunde, legate, pure, s-ar putea totusi sa nu iasa nimic din cuvinte. Cum pot cateva litere aliniate sa-ti dea acelasi sentiment ca un gand? De ce nu putem transmite ganduri, cu sentimetele ce le corespund? Cuvintele sunt aspre, aproape moarte. Sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg oricat de mult m-as stradui. Nu inteleg, de exemplu, de ce unii au atat de mult si unii atat de putin. Sub ce legi insipide traim cand vedem ca unii beau apa murdara si altii fac baie in sampanie. Se zice ca la nastere suntem egali. Si totusi, o stim prea bine, nu suntem deloc egali. Totul tine de a fi la locul potrivit in momentul potrivit. Sau de a avea tupeu, si un simt moral sub 0. Si simt un gol in stomac cand imi aduc aminte de copilul de ieri. Nu venise ca cerseasca. Voia sa munceasca cinstit, pe niste bani cinstiti ca sa-si ajute familia. Si tristetea de pe fata lui la fiecare usa inchisa, la fiecare refuz, si multumirea de pe fata lui la cei cativa banuti primiti, si bunul simt, pe care nu-l intalnesti decat la oamenii modesti in ziua de azi, si simplitatea lui, sinceritatea si rugamintea din ochii lui, privirea indreptata in jos, parca el insusi obosit de propria viata, la cei 13-14 ani pe care ii avea transmit mai mult decat a transmis lumea in ultimul deceniu.Mi se pare pur si simplu inuman ca un copil sa fie nevoit sa traiasca asa. Mi se pare inuman ca unui copil sa-i fie rapita copilaria din cauza unui lucru atat de jalnic si totusi vital, banul. Si totusi, numai acesti copii sunt capabili sa-ti intoarca zambetul atat de sincer, cu toata suferinta lor,cu toate lipsurile si cu toate dorintele lor de copii, ascunse si tinute strans langa inima, dorinte care, stiu deja, n-o sa-si gaseasca materializarea niciodata.

Si totusi, stau in racoarea neobisnuita pentru zilele acestea de vara, in balcon, si ma uit multumita spre orasul meu. Il iubesc. Pe el, cerul de deasupra mea, pamantul de sub picioarele mele si parintii care mi-au dat viata.

Dear self,

i keep my head from getting lazy.
i just can't wait to get back home.

de cand nu ne mai bucuram pentru prezent?de cand ne petrecem timpul scazand trecutul din viitor?de cand tot ce a mai ramas din optimism e realitatea?
mi-e dor de acasa. mi-e dor de soarele de acolo. e altul. mi-e dor de caldura de acolo, de apa, de zambetele, de praful, de lumina, de nisipul, de speranta, de credinta, de oamenii, de iluziile, de naivitatea, de ingenuitatea, de puritatea, de sinceritatea, de cerul de acasa. mi-e dor pana si de masina care era sa ne calce (ne= me+1). mi-e dor de pasii de pe mijlocul drumului. mi-e dor de drumul spre casa. mi-e dor de rasetele incontrolabile. mi-e dor de gafe. mi-e dor de ei.

de cand am ajuns sa credem ca nu putem?cine spune ca nu putem? cine sunt ei, sa ne spuna ce putem si ce nu? de cand am ajuns sa ne dam batuti?
de cand fericirea e perfecta? de cand perfectiunea e tangibila? de cand ne dorim sa o atingem? nu ne dorim. o sa ne pierdem in incercare. o sa ne pierdem speranta, iluziile. o sa ne dezbracam de optimism. o sa ne aruncam gandurile odata cu fiecare esec. o sa ne ratacim printre deziluzii.o sa ne rupem de credinta. credinta in noi. in tot.miraj.

cui ii pasa ce primim? noi stim ce dam. stim ce apreciem. stim ce incercam. ne cunoastem subiectivitatea si ne stim slabiciunile. stim ce gandim si stim ce am facut. stim ce iertam, ce ocolim, ce ignoram.stim la ce intoarcem capul si stim la ce intindem mana. stim ca asta e de ajuns.


so just take me home,
where the mood is mellow
where roses are grown,
M&M's are yellow.

yours,
Abey.

Everybody's gotta learn sometime..

Dupa un timp inveti ca nu totul e ceea ce pare,
Inveti ca lucrurile nu se intampla doar pentru ca vrei tu sa se intample
Si ca daca o situatie are o anumita nuanta pentru tine, nu inseamna ca asta e realitatea
Ca doar tu despici firul in patru, ceilalti il iau ca atare
Ca doar tie ti se par lucrurile dubioase, ceilalti gasesc explicatii logice
Inveti ca sunt lucruri pe care e mai bine sa nu le zici, oricat de tare ai crede in ele
Ca sunt persoane care te iubesc exact asa cum esti
Si tu ar trebui sa faci la fel
Inveti ca unele vise sunt doar vise..si asa o sa ramana
Si ca asta nu ti se intampla doar tie..de aceea e bine sa ti le alegi cu intelepciune
Inveti ca prima impresie conteaza doar in masura in care se dovedeste a fi corecta,
Ca exista mai multe nuante de gri decat te-ai asteptat.
Inveti ca promisiunile se incalca, cuvintele nu exprima prea mult si saruturile nici atat,
Cadourile nu sunt contracte,
Privirile sunt subiective
Si interpretarea lor e intotdeauna favorabila tie, chiar daca nu corespunde cu intentia celuilalt.
Inveti ca se intampla ca tu sa primesti o sansa si altii sa rateze 99 si inca sa mai primeasca
Nu-ti face griji..o sa vina si restul..postasul suna intotdeauna de 2 ori.
Inveti ca e in natura ta sa speri,
Ca altii au mai multa incredere in tine decat tu insuti,
Ca poti sa-ti inghiti din cand in cand orgoliul, nu ingrasa..
Inveti ca sunt prieteni care te cunosc mai bine decat tine
Ca sunt langa tine chiar si atunci cand...nu sunt..
Si ca e bine sa le amintesti ce inseamna pentru tine mai des decat o faci.
Inveti ca pe parinti n-o sa-i dezamagesti niciodata, indiferent de ce ai face
Ca te lauda in prezenta altora chiar daca acasa te critica
O fac doar sa te ambitioneze.
Ca nu-ti dai seama cat inseamna cineva pentru tine decat cand nu mai e acolo
Si atunci regreti ca l-ai facut sa plece.
Inveti ca fericirea duce la o stingere fara regrete,
Si ca viata e un privilegiu nu un drept.

1. feminismul din mine zbiara

2. am mai zis eu ceva de rahova si transport in comun....? INSIST!!

3. incep sa pierd notiunea de "important"...paisivitate, nu e bine.

4. concentrarea e cea mai mare provocare din lume.

5. ghinionul e cea mai mare furstrare. si nu e corect. but they say: "unfair...:-J oh andra you're naive.."

6.nu pot sa scriu sub presiune.gandurile mele sunt claustrofobe

7.atat