gone in 60 seconds and Wonderwoman
Nu degeaba se numeste Ciudad de Los Angeles.Nu degeaba e faimos.Merita toti banii:))
Ma trezesc luni dimineata.devreme. mai tarziu decat ar fi trebuit, dar totusi devreme. Trebuie sa mentionez ca din Rahova ori iesi la ora 7 fara un sfert, ori nu mai iesi pana la 10.your choice. Eh, se intampla sa fie 8 jumate. Great, i said to myself. Nicio sansa cu vreun mijloc de transport in comun plin pana la refuz de pensionari cu chef de plimbari, asa ca imi bag picioarele si ma urc intr-un taxi.
-La FacVltatea de Drept, Kogalniceanu. -Vai , dar asa devreme..bla bla bla, conversatie tipica de taximetrist, fara sa fie totusi libidinos/manelar/cocalar sau vreo specie bipeda scarboasa. Normal omu', la vreo 40 de ani, carunt si cu inceput de chelie. Familist convins dupa mutra. Porneste omu', o ia pe niste stradute ca sa mai ocolim aglomeratia, stradutele blocate si ele pentru ca, evident, nu era primul care le descoperise. Si deja imi calculez ca o sa mai fac cel putin 45 de minute pana la scoala, ma bosumflu si ma adancesc in scaun. Si ce vad frate? Scoate nenea 1 RON, deschide geamul..(tine banii in mana intr-un mod subtil ca inainte de vreo tranzactie dubioasa) accelereaza si face brusc dreapta, se deschide poarta unei fabrici, intinde mana si da banii portarului din viteza. Eu, quasi-stupefiata (a se citi CVasi), fac ochii mari cat cepele si tac. In timp ce traverseaza in tromba curtea fabricii, dreapta, stanga, dreapta iar,alei inguste printre cladiri inalte, curbe stramte si o atmosfera de ghettou, se uita strengareste la mine si zice zambind: -Aici e "dispari in 60 de secunde"! Ma bufneste rasul instant. Singurul lucru la care ma gandeam in timp ce demaram cu paru fluturandu-mi era ca omul se uita la filme bune (imi placea parul angelinei :-?). Iesim din curtea fabricii la cateva sute de metri de portiunea care se blocheaza in fiecare dimineata, over and over again, si vad in spate, in zare un 226, plin de pensionari probabil:In your face!
Uite asa am ajuns la facultate in 15 minute la ora 8 jumate dimineata. A doua zi nu l-am mai gasit pe nene la coltul strazii. that dude was cool. il declar taximetristul meu preferat. declaratia e irevocabila.
p.s.despre wonderwoman nu mai am chef sa scriu acum dar e memorabila. emblematica pentru acest cartier rezidential.
Ma trezesc luni dimineata.devreme. mai tarziu decat ar fi trebuit, dar totusi devreme. Trebuie sa mentionez ca din Rahova ori iesi la ora 7 fara un sfert, ori nu mai iesi pana la 10.your choice. Eh, se intampla sa fie 8 jumate. Great, i said to myself. Nicio sansa cu vreun mijloc de transport in comun plin pana la refuz de pensionari cu chef de plimbari, asa ca imi bag picioarele si ma urc intr-un taxi.
-La FacVltatea de Drept, Kogalniceanu. -Vai , dar asa devreme..bla bla bla, conversatie tipica de taximetrist, fara sa fie totusi libidinos/manelar/cocalar sau vreo specie bipeda scarboasa. Normal omu', la vreo 40 de ani, carunt si cu inceput de chelie. Familist convins dupa mutra. Porneste omu', o ia pe niste stradute ca sa mai ocolim aglomeratia, stradutele blocate si ele pentru ca, evident, nu era primul care le descoperise. Si deja imi calculez ca o sa mai fac cel putin 45 de minute pana la scoala, ma bosumflu si ma adancesc in scaun. Si ce vad frate? Scoate nenea 1 RON, deschide geamul..(tine banii in mana intr-un mod subtil ca inainte de vreo tranzactie dubioasa) accelereaza si face brusc dreapta, se deschide poarta unei fabrici, intinde mana si da banii portarului din viteza. Eu, quasi-stupefiata (a se citi CVasi), fac ochii mari cat cepele si tac. In timp ce traverseaza in tromba curtea fabricii, dreapta, stanga, dreapta iar,alei inguste printre cladiri inalte, curbe stramte si o atmosfera de ghettou, se uita strengareste la mine si zice zambind: -Aici e "dispari in 60 de secunde"! Ma bufneste rasul instant. Singurul lucru la care ma gandeam in timp ce demaram cu paru fluturandu-mi era ca omul se uita la filme bune (imi placea parul angelinei :-?). Iesim din curtea fabricii la cateva sute de metri de portiunea care se blocheaza in fiecare dimineata, over and over again, si vad in spate, in zare un 226, plin de pensionari probabil:In your face!
Uite asa am ajuns la facultate in 15 minute la ora 8 jumate dimineata. A doua zi nu l-am mai gasit pe nene la coltul strazii. that dude was cool. il declar taximetristul meu preferat. declaratia e irevocabila.
p.s.despre wonderwoman nu mai am chef sa scriu acum dar e memorabila. emblematica pentru acest cartier rezidential.
0 Comments:
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home